si povestea de dupa ceai:
era odata un greiere. il chema grigore si era un greieras foarte muzical. ii placea sa cante si la vioara si la chitara si uneori chiar la frunza.
si intr-o zi, ce s-a gandit greierele nostru?
ce s-a gandit?
sa dea cel mai mare concert din toata gradina cea inmiresmata si din toata padurea cea verde impreuna cu alti muzicieni. a pus anunturi peste tot in care spunea: cautam muzicieni pentru cel mai mare concert!
si-au venit la auditie puzderie de insecte si de animale…care mai de care mai talentate.
si a venit si albina-gospodina. imbracata totusi elegant in galben si negru, albina-gospodina a inceput sa cante la un instrument special: zumzibar! zum-zum-zim-zum-zzziiimmm!
a cantat pana a inceput sa i se infunde zumzibaru’. greierele era incantat!
apoi a venit melcul horica! el era un tobosar vestit. si-a luat toba mare din spinare si a inceput sa cante: bum-bum dram-dram! si-a cantat si melcul horica pana i-au sarit ochii din cap de atata efort!
…moment in care s-a auzit un hi-hi-hi! n-adormise!
greierele grigore era multumit si de melc!
apoi ghici cine a venit? gargaritza-zitza! ea era solist vocal. avea o voce minunata numai ca era cam timida si pistruiata. uneori isi ascundea pistruii dupa bulinele rochitei. greierele grigore a poftit-o, desigur, sa cante si ea.
si-a dres glasul usor, s-a inrosit un pic la fata dar a reusit sa cante! vocea domnitzei zitza era ca si cantecul ingerasilor…la un moment dat, dupa un tril indelung lui grigore i s-a parut ca chiar vede aripioare. i se pare ca este chiar un inger. pesemne ca incepuse sa-i placa cam tare gargaritza!
in sfarsit, formatia era gata. s-au pregatit o vreme impreuna si au dat un cel mai grozav concert din gradina cea inmiresmata si padurea cea verde!
si-am incalecat pe-o sa…
cum sa se numeasca povestea?
greierele muzicant!
noapte buna, ingrid!
