Birbicutzlu’al pap

Zi dupa zi mai greu. Morfina. Ni se frange inima si nu putem face nimic. Si ce e mai ciudat si mai stupid e ca aproape asteptam implacabilul ca pe o eliberare a lui de suferinta. Pentru ca atunci cand vezi ca dintr-un munte de om, care pe deasupra era si cel mai puternic, nu a ramas nimic, dar nimic, nu vrei decat sa inceteze toate. E de necuprins unde a disparut toata carnea de pe el, unde a disparut spiritul, stralucirea din ochi, poeziile cu prostioare teribil de educative pentru tot copilaretul clanului. N-a mai ramas nimic.
Poate ca oamenii aia in alb care venisera sa-l pregateasca acum cateva zile, intr-o halucinatie, o sa-l duca intr-un loc mai bun de unde o sa-l poata vedea si pe baietel. L-a asteptat atata si cred ca inca se straduieste sa-l astepte.
Si chiar daca n-o sa-l joace pe genunchi ca pe ingrid, el tot o sa fie pentru papicu birbicutzlu’ al pap.

Tata, azi e 23 mai. S-baneadza armanamea!

piua

imi povestea, imi povestea…
si am zis “piua”.
mami, tu stii ce e piua?

desi a crescut, imi zic in continuare ca e atata de bine sa ai copii!

in alta ordine de idei, am fost intr-o mare perioada de piua. s-au intamplat schimbari majore in viata noastra – ne-am mutat, suntem in plin proces de amenajare, fratiorul (yeap! e fratior) creste ca fat-frumos cu dinam, iar eu iau forma de bila si evident ca bila se rostogoleste in perfecta reluare in contextul casei-santier.
am botezat-o pe Mati si ne-am imbulinat delicat, retro si cu drag pentru aceasta ocazie.

ingrid e din ce in ce mai mare si mai decisa sa-l educe pe fra’su sa fie bun, vesel, destept si amuzant. se uita prin buric si constata zilnic ca e foarte frumos.

cat despre partea inlacrimata a perioadei piua? tata ne frange inimile in fiecare zi. si totusi e binecuvantare ca inca mai numaram zile. atata chin… atata chin!

3. un motor calat si energizarea unui salon

a treia oara. in asteptarea anesteziei, am descoperit cum 4 barbati – fiecare cufundat tacut in durerea lui – se anima si rad si povestesc si uita ca ii asteapta un cutit, terapie intensiva, durere. nu a fost nevoie decat de un subiect. motorul cazut de la masina lu’ tata, o fotografie cu motorul-fumigena si doua fete care nu au nici un fel de aplecare pentru motoare.
si de-aici s-a produs schimbarea. s-a declansat nostalgia si valul de povesti incredibile – cum erau oamenii un fel de chimisti si fabricau benzina din te miri ce alcool, benzoat de nu-stiu-ce si nu-stiu-ce de plumb, cum dadeau foc si verificau daca mixul arde ca benzina si apoi mai reglau din doze. cum demontarea daciei si remontarea era hobby-ul vietii lor ca le punea mintea la contributie, dar mai ales era un motiv de socializare cu vecinii printre blocuri cand se ungeau cu vaselina pana la urechi sau isi vopseau masina pe dedesubt. on top, insa, este povestea pieselor de masina furate cu… pisica (n-o hraneau si-i puneau nu stiu ce piese drept colier la gat si ea se intorcea acasa manata de foame). facea chiar si doua ture. iar craioveanul care povestea asta e un zdrahon de om care abia iesise dintr-o operatie grea, cu 4 zile de terapie intensiva si teama doctorilor ca nu va rezista in ATI. si ma uitam la el, cu toate tuburile alea, vorbind si razand de se zguduia camera si mi-a parut ca nu-s regizor ca sa fac un film cu ei si povestile lor, si starea lor…suna ciudat sa zicem ca a fost fun, dar a fost! si ne-a umplut pe toti de energie buna. iar tata a intrat mai bine ca niciodata in operatie. si a iesit cu bine.
acum ne ocupam de service-ul masinii, iar pe el il asteptam sa iasa din terapie. era bine! va fi bine!
oricum, concluzia e una singura: da-le bolnavilor un subiect bun si ei se vor energiza. iar energia asta este virala.

add Paris in Paradis

dupa doua operatii si o sperietura de markeri care o luasera razna, dupa atata regret ca pana la 63 nu a ajuns la Paris, ei bine, Parisul sta la colt de luna mai si ii asteapta pe maica & papicu. tot a fost ziua lor.

avion rezervat, hotel rezervat, urmeaza trainingul de rigoare pentru descurcat la fata locului. tata dezgroapa dictionare ca sa-si unga limba ruginita si parca vad ceva aripi cu frana trasa ca sa nu o ia razna de-acum catre Paris.

Ingrid are un portofel nou. desigur, Je t’aime Paris

Paradis, ce mai!

Mission complete

Atunci când s-a născut, papicu era cel mai mare dintre frați. Dar mai avea doua surori mai mari. Concluzia?
Deci știi sa te joci cu papusi dacă aveai surori?
Sigur ca știu. Eram ca o fetița după 2 surori si mă îmbrăcau numai in rochite. Deci mă pricep.
Si uite-asa, in prima zi de chimio, un papic usor inveselit s-a jucat cu ingrid cea insarcinata cu inveselirea.
Mission complete!