dupa ce am inventat niste figuri noi si-am smotocoit-o de i-au sarit fulgii, mi-a zis cu respiratia taiata si lesinata de ras:
nu m-am mai distrat asa din secolul I, de la inceputul verii!
evident, s-a cerut si o traducere a versurilor.
concluzia? as putea sa umplu o suta de clatite cu atata dulcegarie!
asa-s de bune clatitele din cand in cand!
seara de balet.
nu stiu daca a fost de la acustica, de la spatiu, sau de la starea mea generala, dar cert e ca „Frumoasa din padurea…” Kiev-ului nu mi-a vibrat.
prim-solistul si „dresurile” lui a-tot-explicite au declansat chitaiala, coatele si zambetele pana dupa urechi.
cireasa de pe tort insa a fost, de departe, finalul – domnitele (I&E) au tasnit vioaie pe scena fix la momentul ridicarii cortinei pentru aplauze. si au stat. si lumea aplauda. si ele stateau pe scena. si lumea aplauda. si ele zambeau la public si asteptau. si balerinii se uitau la ele. si ele asteptau. intr-un final ajunge pe scena si zana cea buna. Nu apuca zana sa se alinieze post-apaluze ca Ingrid se duce intins cu buchetul de flori. i-l ofera. zambeste. face reverenta si zice ceva. sala aplauze in continuare. ea pe scena. apare si aurora (frumoasa adormita, practic). Eliza top! cu florile. pupaturi. sala aplauze. se retrag in glorie extrem de fericite.
mi-a zis merci! eu i-am zis „You’re welcome„. auzi, mami, chiar crezi ca erau ruse balerinele astea daca mi-au zis „merci”? copilul avea asteptari spasiba-tice. sau macar un thank you daca ziceau…
nu am sa mentionez episodul run forest run – cu 5 minute inainte de final, pentru un ππ eliberation care devenise stringent. desi spaima a fost mare, n-a ratat finalul, dupa cum bine s-a vazut! as spune ca din contra!
oricum, concluzia serii: era bine pe scena cand toti NE aplaudau! 😀
ne-a chemat la concert.
nu stiu daca se aude, dar acum canta Grieg. in duet cu cd playerul. minunat!
Comentarii recente