Tag Archives: Papicu

2 ani de cand…

27 Mai

… papicu a plecat sa se imprieteneasca cu Doamne-Doamne. durerile nu se sterg, dar se transforma. nu prea e nimic de zis, de fapt. a fost o zi frumoasa, linistita.

Anunțuri

…ar fi fost 65

20 Mar

tumblr_lmdchkjep11qaf8vwo1_500

daca numaratoarea nu s-ar fi oprit. cumva, e cu noi in fiecare zi.

o dilema veche, un semn si-un zambetel ciufulit

26 Aug

pentru ca azi sunt 3 luni si ne plange inima.
DAR,
…dac-ar mai fi fost, cu siguranta s-ar fi amuzat teribil de lupta rasunatoareo-tunatoare-paraitoare pe care o duce tanarul nechezila de-a lungul zilei.
si cum el a fost un culegator, iar eu o pastratoare, as zice ca tocmai gasirea acestui mare poem scris de el cu mult timp in urma, e un semn ca ne vede si cu siguranta se amuza.

iar bebe ii zambeste ciufulit din coltul gurii.

26 Iun

fix o luna.

oare papicu ma vede cand sunt in tabara?

de dor

14 Iun

mi-am pus o cravata de-a lui papicu cu un cerc cu aripi. am prins-o frumos.
ti-e dor de papicu?
bine-nteles ca mi-e dor. si are niste cravate asa frumoase…

20 de zile.

epitaf

11 Iun

cand eram in clasa a zecea, tata mi-a adus poezia asta. ii placuse mult.
pentru ca sigur i-ar fi placut versuri, pentru ca sigur semnificatia lor l-a emotionat, acum, partea din ea a ajuns epitaf.

Învaţă de la toate, să ai statornic drum
Învaţă de la flăcări, că toate-s numai scrum
Învaţă de la umbră, să taci şi să veghezi
Învaţă de la stâncă, cum neclintit să crezi

Învaţă de la soare, cum neclintit s-apui
Învaţă de la piatră, cum trebuie să spui,
Învaţă de la vântul ce-adie prin poteci
Cum trebuie prin lume de liniştit să treci.

Învaţă de la toate, că toate sunt surori
Cum treci frumos prin viaţă
Cum poţi frumos să mori,

Învaţă de la vierme, că nimeni nu-i uitat,
Învaţă de la nufăr, să fii mereu curat,
Învaţă de la flăcări, ce-avem de ars în noi,
Învaţă de la ape, să nu dai înapoi.
Învaţă de la umbră, să fii smerit ca ea.
Învaţă de la stâncă, să-nduri furtuna grea.
Învaţă de la soare, ca vremea să-ţi cunoşti,
Învaţă de la stele, că-n cer sunt multe oşti;

Învaţă de la greier, când singur eşti, să cânţi.
Învaţă de la lună, să nu te înspăimânţi;
Învaţă de la vulturi, când umerii-ţi sunt grei.
Şi du-te la furnică, să vezi povara ei…
Învaţă de la floare, să fii gingaş ca ea,
Învaţă de la soare, să ai blândeţea sa;
Învaţă de la păsări, să fii mai mult în zbor,
Învaţă de la toate, că totu-i trecător.

Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci.
Să-nveţi din tot ce piere – cum să trăieşti pe veci.

incercam sa ne revenim. aproape ca au trecut 20 de zile. nimic nu te pregateste pentru asta, indiferent cat incerci sa-ti setezi mintea, sa-ti gasesti consolari diverse, indiferent cate preocupari organizatorice incerci sa ai dupa (pomenile si toate obiceiurile probabil ca fix din cauza asta s-au inventat).
mi-a fost teama pentru ingrid, dar se pare ca ea e mai inteleapta decat noi. am pregatit-o mult si ea la randul ei ne-a ajutat sa fim cu inima sus.
s-a uitat lung la papicu, i-a adus flori, s-a mirat ca e in costum…sigur ca e, ca doar lui papicu ii placea sa fie elegant si, in plus, trebuie sa se intalneasca cu ingerii si nu se putea duce oricum…si atata de tare a vrut sa-l simta pe papicu aproape, ca seara si-a pus camasa lui, si cravata si costumul si a vorbit duios despre el si despre toate prostioarele pe care le-a invatat de la el.
iar cele cateva sute de oameni care au venit sa-si ia ramas bun, i-au aratat inca o data ca papicu era tare vesel, si prietenos. si cumva au linistit-o. ne-a zis sa nu ne facem griji caci pana se ridica la cer, papicu nu e singur. sigur se imprieteneste pe drum cu cativa, si, in plus, Doamne-Doamne e bun si sigur o sa se imprieteneasca si cu el imediat. iar cand ajunge la cer o sa se intalneasca cu papul lui pe care l-a iubit atat de mult si cu Oli.

desi atata s-a luptat sa traiasca, a plecat cumva linistit ca a rezolvat tot, nu ne-a lasat nimic pentru care sa ne facem griji. ce dovada de dragoste mai mare? si cu atat mai mult ne e greu, si-i simtim lipsa.

dupa o perioada agitata, cu contractii si stat la orizontala, pana si bebe a fost mai linistit si s-a comportat frumos. cat sa nu ne faca si el griji…

Birbicutzlu’al pap

23 Mai

Zi dupa zi mai greu. Morfina. Ni se frange inima si nu putem face nimic. Si ce e mai ciudat si mai stupid e ca aproape asteptam implacabilul ca pe o eliberare a lui de suferinta. Pentru ca atunci cand vezi ca dintr-un munte de om, care pe deasupra era si cel mai puternic, nu a ramas nimic, dar nimic, nu vrei decat sa inceteze toate. E de necuprins unde a disparut toata carnea de pe el, unde a disparut spiritul, stralucirea din ochi, poeziile cu prostioare teribil de educative pentru tot copilaretul clanului. N-a mai ramas nimic.
Poate ca oamenii aia in alb care venisera sa-l pregateasca acum cateva zile, intr-o halucinatie, o sa-l duca intr-un loc mai bun de unde o sa-l poata vedea si pe baietel. L-a asteptat atata si cred ca inca se straduieste sa-l astepte.
Si chiar daca n-o sa-l joace pe genunchi ca pe ingrid, el tot o sa fie pentru papicu birbicutzlu’ al pap.

Tata, azi e 23 mai. S-baneadza armanamea!